“…si esti intr-un poligon, cu mainiile legate la spate, cu un calus in gura, iar spatele sangerand iti arde din cauza soarelui, auzi un foc de arma, te ridici din ghenunchi, cu greu, inima iti pulseaza, mai repede, mai repede , tu gata crezi ca iti va sarii din piept si vei scapa de durere si de amintirii, de remuscarii si de TOT; de tot raul care l-ai pricinuit, dar nu e asa. tu speri in continuare ca vei fi iertat printr-o impuscatura, o gaura in teasta si gata.sa sfarsit durerea materiala.te ridici si apoi te uiti la “calau” la el care iti va finaliza sentinta, printre sudori, picaturile de sange care ti-au lipit sprancenele vezi un ins.vrei sa vezi cine cu toate ca sunt sanse mari sa nu il cunosti, uriase.dar ce sa vezi Tu esti acel el.te intrebi acelasi “de ce?” cauti raspuns ca si cum dupa, lumea se opreste.de ce tocmai tu te pedepsesti?Cazi din nou in ghenunchi si iti zici ca meriti si ca tu esti suna a tuturor actiunilor tale.El nu se misca, nu clinteste un deget, este tot acolo cu privirea atintita, cu patul pusti pe umar cu vraful atintit spre teasta ta murdara…”
iar apoi te trezesti zvarcolindu-te in pat, esti transpirat, stii ce ai de facut, de azi vei fi altul.
M-am decis sa imi intitulez postul acesta asa deoarece se pare ca fericirea vine in rate, etape cam tot pe acolo.Cred in D-zeu cu toate ca fac unele chestii de care nu sunt mandru, si multe altele.Sper ca bunul D-zeu sa ma ajute in viata in cele ce vor urma.Sper ca ziua de maine sa fie alta.Sper ca ziua de maine sa imi aduca vesti bune.Sper ca din ziua de maine sa fiu mai intelept.Sper ca de maine sa fie altfel.Exista posibilitatea ca ziua de maine sa nu fie ok, dar stiu ca acum sunt inteles si am avut dreptate.Stiu ca daca te astepti prea mult, in orice situatie ma refer, si nu se intampla suferi.Eu cred ca sa schimbat ceva cu toate ca maine cerul nu o sa fie de un albastru perfect, oamenii nu o sa imi zambeasca pe strada si tot asa.Dupa 2,3,4 sau chiar 5 ani am vorbit pe bune.Am fost ascultat si am ascultat.Am comunicat normal, fara menajamente, cu cartile pe fata.Am inceput sa cred.
Sunt multe de spus, poate ca o sa continui candva..
O seara buna!
Petre
Filed under: d'ealea sus
2 saptamani din cauza celor 2 kg.puterea de a putea.de marti incepand.iubesc sau exista sentimentul doar pentru a decat fi.imi imaginez doar pentru ca nu am?ascult din nou ATB.daunazi am vazut inca un serial din ‘ d’eale lor cu aruncatu papornitei’ am ramas marcat de ce poate face pseudo placerea provocata de asezarea pe un scaun.de la o vreme prefer sa adorm in picioare in MTIC.obosit de atatea vagabonti si bagaboante de atatea scarii rulante.aici trebuie sa scriu mult doar ca nu am scris de mult, mult de aceea.Mergand dupa principiul ca nimeni citeste ce scriu, pot sa aberez (sunt capabil) cat vreau si unde vreau.Colega tocmai e cretina, citez: ‘ba da eu sunt chiar cretina!!’ Eu unul nu o cred.In schimb eu sunt obosit si mi sa acrit de pizza si naoplitane.Vreau 15 Februarie si ora 6 30 sa vina cat mai repede.
Azi m-ia placut de tipa aia din ‘Norway’ care a venit pana la liceul nostru, din fundu gradinii, pentru a ne explica sa venim a muncii in tara ei, minunata trebuie sa preciez.Asa se lauda ea si tind sa o cred.Deci am mentionat de ea deoarece arata Bine si imi placea cum o dadea in engleza.Tare tipa (dupa cum spune mama).Apropo de mama, a vrut EA sa vorbeasca cu mine la telefon iar din cate am auzit (cand am vorbit cu ea) e cam foarte total opusa din punct de vedere al omului presimist ce era.Imi place asta.Tot saptamana asta nu mai stiu cand am tinut cu sarg sa arunc circa, cat 40 caiete studentestii, foi de hartie si tot felu de kkt-uri (scuzati-mi expresia).Vreau sa ajung un om bun, se poate?haide-ti va rog aruncati draga bunatatea la mine cand simtiti ca aveti prea multe pe cap.cred ca o pot duce.pe toata.si nu in ultimul rand ma dor ochii.cel stang mai mult.m-ia trebuit mie stat pe calculator.na petre, na.am revazut amelie si tipa tot geniala ramane.iar soundu e de vis.
Vreau la mama.
Filed under: d'ealea sus
“..si voi continua sa sed langa tine cat timp vei sta pe malul raului.si daca te vei duce la culcare, eu am sa dorm in fata casei tale.si daca vei pleca departe de aici, eu am sa merg pe urmele tale.
pana cand imi vei spune: pleaca.si voi pleca.dar am sa te iubesc tot restul vietii mele.”
Tocmai am terminat de citit “La raul Piedra am sezut si am plans” la inceput nu mi sa parut o carte foarte interesanta.si acum cred asta.tot ce ma frapeaza este succesiunea evenimentelor, schimbarile bruste de decizii.Este o carte parca trista.dar totusi e deprimantaaaaaaaaaaaa, cel putin la final.are multe nuante.picura cu fericire intr-o parte iar in alte parti iti stoarce bucuria.
